Tot in vara 2010, fiind in concediu pe plaiurile mioritice din curbura Carpatilor, ma decid sa incerc un pescuit de pastrav. Cum toate masinile mele de teren erau de mult vandute, ma dau bine pe langa taicamiu si stabilesc ca mijloc de transport sa fie batrana dacie. Asta si influentat de un prieten care tot timpul imi spune ca Dacia e cea mai buna si cea mai la indemana masina de offroad a romanilor. Desi, pentru localnici, se pare ca si un calut e potrivit.
Cu o seara inainte inchiriez un ghid binecunoscut in zona, pe numele sau de alint "Pitigoi". Binecunoscut fiindca se pare ca are interdictie la pescuit prin toate apele din judetele Buzau si Covasna, fiind stiut ca un semi-braconier piscicol cu foarte mare indemanare si mult noroc. De fapt o sa vedeti si mai tarziu, in povestirea mea ilustrata cu poze, ce probleme avea omul prin zona, fapt ce mi-a terminat brusc placerea de a pescui.
Ca sa "garnisim" ziua de pescuit, am hotarat sa incercam sa adunam si cateva afine, fiindca tot era sezonul. Asa ca, pe langa undita, am pus in portbagaj si cateva galeti si un pieptene de cules afine, imprumutat de vestitul "pitigoi".
Imi cer scuze daca nu imi amintesc exact traseul, au fost o gramada de denumiri noi, cert e ca am mers din Basca Rozilei pana in Gura Teghii, de acolo pe un drum de tara care merge un timp pe malul paraului Basca Mica si apoi ocoleste, pe harta, masivul Penteleul si am ajuns intr-un final, spre seara, in localitatea Comandau din Covasna.
Am facut de fapt un traseu de vreo 80 de km, intr-o singura zi, care a incercuit m-tii Penteleului, pe un drum relativ ok, care nu a pus probleme batranei Dacii. Cu exceptia a doua opriri de suflat in jigleur (sper ca asa se scrie corect).
So, am plecat dimineata la prima ora, eu, prietena mea si ghidul "dai intr-unul, pica doi". Dupa aproximativ jumatate de ora de mers, am facut o scurta oprire la confluenta celor 2 rauri, Basca Mare si Basca Mica, pentru a admira cateva minute monolitul de piatra, folosit, spune legenda, de cateva tinere ca rampa de lansare pentru viata de apoi.
Oprim apoi pentru alimentare cu cele necesare gurii, asta fiind de fapt si plata pentru o zi de calauzire a ghidului nostru, in localitatea Varlam si pornim voiosi pe un drum forestier, urcand usor pe malul paraului Basca Mica. La un moment dat, ghidul ne trage pe dreapta si ne pregatim de ingeniosul pescuit de pastrav. Aveam noroc de o zi frumoasa de august, insorita si calda.
Pe langa faptul ca imi schimba carligul de la undita cu unul special, foarte mic, "Pitigoi" imi schimba pluta comerciala cu una din porumb si imi spune sa il urmez pe malul raului. Momeala: viermusi. Desi pescuitul pare simplu, trebuie sa ghicesti locurile unde se ascunde pastravul sau lipanul si cateodata, poti arunca chiar in curent. Eu unul recunosc ca eram total incepator la astfel de lucruri, asa ca imi urmam atent "invatatorul", aruncand cu undita in locurile aratate de el.
Nu a durat mai mult de 5 minute, urcand pe malul raului si aruncand in diverse locuri, ca "maestrul" meu scoate un lipan mai mare de o palma. Si tot asa, inca cativa. Eu in urma lui, ma multumesc cu cativa pesti mai mici, denumiti parca "soreasca". Totusi nu puteam sa nu ma mir de unde scotea pestele. Adica de unde nici nu-ti imaginai ca acolo poate inota ceva...fie din curent, fie de sub salcii cazute in apa sau de sub bolovani. Genial.
Imi placea la nebunie si urcam pe malul raului, cu undita in mana, aruncand in fiecare sipot unde imi imaginam ca poate exista vreo vertebrata acvatica.
Insa placerea de pescui este intrerupta brusc de un urlet. "Pitigoiiiiiii". Cand ma uit, erau 2 padurari care aparusera de nu stiu unde si care strigau maniosi la vestitul braconier. "Ti-am zis sa nu te mai prindem pe aici ca iti rupem picioarele!" Ups. Recunosc ca vazusem cateva panouri cu "Pescuitul interzis" dar nu ma gandeam ca suparam pe cineva incercand sa prindem cativa pestisori dragutzi :)) insa se pare ca ghidul meu mai primise cateva avertirmente prin zona, asa ca suntem nevoiti sa strangem sculele, ne cerem scuze oamenilor ca le-am tulburat apele, explicandu-le ca aruncam undita doar de "fun" si pornim spre al doilea obiectiv al zilei: culesul de afine si zmeura.
A doua parte a zilei a fost la fel de frumoasa. Am ajuns pe un munte intreg acoperit de afinis si zmeuris, unde am umplut, pe langa stomacurile noastre si cateva galetuse cu fructe de padure.
Ce m-a surspins a fost numarul mare de culegatori aflati in zona, probabil comercializarea fructelor respective fiind destul de banoasa, desi culegerea lor este foarte anevoioasa. De fapt, pentru afine, daca nu ai "pieptenul" de cules, e aproape imposibil sa umpli o galeata intr-o zi.
Pentru cei care intentioneaza sa ajunga pe acolo, zona respectiva se numea "Manisca"
Pacat insa ca linistea muntelui era intrerupta brutal de zgmotul unor drujbe care decopertau un munte intreg.
Pe seara ne desprindem cu greu de tufisurile pline cu afine si zmeura si facand un scurt bilant, constatam ca avem fiecare cate o galeata cu afine si o cutie din plastic plina cu zmeura. Yammm, am zis, gandindu-ma la afinata si dulceata ce vor iesi.
Plecam apoi pe casa, bineinteles nu pe acelasi drum, ci pe un drum ocolitor ce trece prin localitatea Comandau din judetul Covasna, ajunge la barajul "Ciresu" si apoi in Siriu. Un mic incident pe drum, dacia s-a oprit fara sa vrea sa mai porneasca, spre disperarea ghidului meu care refuza sa-si petreaca noaptea in padure.
De fapt, jigleur infundat, se rezolva imediat si pana aseara ajungem acasa in Nehoiu.
Per ansamblu, a fost o zi reusita si daca sunt doritori, putem repeta traseul in vara acestui an. Doar trebuia sa-mi spuneti.
