Din ciclul intamplari hazlii - offroad cu peripetii

si cum scriam intr-o postare anterioara....o sa derulez ceva amintiri...

imi amintesc participarea mea, la sfarsitul lui martie 2009, la memorialul 4x4 "Bogdan Patru" (D-zeu sa-l odihneasca) organizat de o mana de prieteni la Sibiu...eveniment important insa, cu participare masiva din partea pasionatilor de offroad, majoritatea prieteni ai lui Bogdan.

Eu abia luasem Samuraiul rosu...lucrasem la el cu un prieten, sa-l pun pe roti (imaginati-va cat eram de virusat: lucram afara, la temperaturi cuprinse intre 0 si 5 grade celsius, schimbam cardane, disc de ambreiaj etc) si sa particip la eveniment.

In fine, am ajuns , seara a fost o proba de noapte, eu plin de spume ca la jumatatea traseului samurachele clacase, nu mai tragea motorul fiindca intrasem cu cateva ore inainte prin apa...asa ca trag sperante sa pot intra in traseu si a doua zi. Mahmureala de dimineata imi da curaj, dau cheie la samurai si porneste rotund...asa ca bineintels, ma inscriu la proba de extrem. Partener, un prieten cu ditamai patrolul lung, eu pe langa el paream o cutie de chibrituri.

Ca sa nu ma intind la vorba....ajungem intr-o padure, ma inscriu la "speciala" (proba mai grea in concurs, care presupune trecerea printr-o portiune dificila, contra-timp) si astept.

MI se da startul, intru in forta cu "gaz", pana ma impotmolesc intr-o mare mlastina...in spatele meu mai era un samurai care iesea din speciala din alta parte, dar si el ramasese blocat acolo. II dau "gaz" pana-mi intra noroiul regulamentar in dinti....si porma apelez la spectatori sa me lege cineva cu troliu de un copac, ca sa ies din mlastina. Pana atunci, troliul meu a fost luat in gluma de multi...fiind un troliu de barca agatat pe bara fata a samuraiului.

Se ofera un prieten, ma leaga de copac...io accelerez si in acelasi timp manevrez telecomanda troliului, din cabina....si deodata observ ca in jurul meu s-a facut liniste. O liniste de cateva miimi de secunda care mi-a spart timpanul: nu se mai auzea nici troliu, nici vocile spectatorilor, nici motorul...nimic. Am mai trecut prin sentimentele astea, o sa fiu macabru, dar e linistea care intampina moartea. Ceva se intampla. Timpul se scurge foarte incet in acele secunde, pot povesti pagini intregi...am realizat ca ceva urias cade pe masina, pe mine....ca se face intuneric...am reusit sa gandesc repede, mi-am acoperit capul cu mainile si m-am ghemuit sub bord, astfel incat sa nu ma loveasca cioburile si sa fiu lovit in spate....s-a auzit o bubuitura groaznica, urmata de alte cateva....un copac cazuse pe caroseria masinii si a topait de cateva ori pana sa se aseze....eu eram teafar si nevatamat, masina nu avea nimic...datorita rollcage-ului (un sistem de tevi, sudat deasupra caroseriei ca sa o protejeze).

Ce se intamplase: cablul de troliu fusese legat de un copac apropae uscat, care pur si simplu a fost smuls din radacini, cazand pe masina. Noroc chior cu rollcage-ul bine facut (undeva in Germania, unde fusese pregatita masina).

O alta faza misto: dupa intamplare, intreb in stanga si dreapta daca a filmat sau pozat cineva. Nimeni. Toti au uitat de camere, desi pana atunci si ulterior, au facut milioane de poze. Singura care a avut sange rece sa fotografieze tot, inclusiv cand cadea copacul pe mine a fost exa mea de atunci, care avea si rolul de copilot. O precizare aici: NU ea legase troliul :D

La finalul concursului mi-au dat o diploma, nu mai stiu pt ce...si un premiu: 2 cutii de vaselina !

(sa nu zici ca offroaderii nu au simtul umorului)