Idei de concediu in Austria - snowboarding pe ghetarul Molltaler

Desi vine vara si gandurile tuturor sunt spre mare, soare, bere rece si tot ce tine de caldura mult asteptata, profit de cateva clipe de liniste pentru a va detalia putin aventura din Austria. O numesc asa fiindca saptamana petrecuta in iarna acestui an pe meleagurile austriece a avut toate ingredientele unei aventuri. Si, revenind la caldura, zona unde m-am dat cu placa poate fi la fel de atragatoare si vara, domeniul schiabil http://www.gletscher.co.at/ fiind deschis aproape tot timpul anului.

Concediu de o saptamana in februarie 2014. Alaturi de mai multi prieteni, ne hotaram sa mergem la ski/snowboard in afara tarii. In Romania era putina zapada spre deloc, cald pentru perioada iernii. Initial, toate planurile duceau spre Bansko, mai ales ca mai fusesem, insa prognozele erau din ce in ce mai dezamagitoare. Desi la inceputul lui februarie a nins, zapada se topea simtitor spre jumatatea lunii, cand aveam concediul deja planificat. Si atunci am decis, de comun acord, sa mergem in Austria. Dar unde sa putem schia in Austria, cu un buget redus la preturile bulgaresti?

Si am inceput documentarea. Site-urile agentiilor aveau oferte destul de ridicate pentru Austria. Dupa cateva incercari de a gasi o oferta atragatoare, am renuntat la agentii. Ca de obicei in calatoriile mele, am decis sa mergem pe cont propriu, dupa propriul program si sa nu depindem decat de noi.
 Primul pas a fost sa alegem zona unde sa schiem si intamplator am descoperit Carintia. Parea mai aproape de Romania fata de cunoscutele zone Tirol sau Salzburg. Si culmea, aveau un ghetar, Molltaler, destul de putin mediatizat pe net-ul romanesc, dar recomandat pe site-urile de afara pentru schiori incepatori si medii. 
Apoi am discutat despre mijlocul de transport. Fiind 6, aveam de ales intre a merge cu 2 masini sau de a inchiria un microbuz. Dupa toate calculele, a doua varianta a fost castigatoare si dupa ceva telefoane, am gasit o oferta buna.

Majoritatea cumparaturilor le-am facut din Romania, stiind ca acolo preturile, mai ales in statiuni sunt mai mari decat in tara.








 Cazarea am facut-o prin booking si am luat un apartament cu 3 camere, la pensiunea Pichlerhof. Pretul per apartament (6 pers) a fost undeva in jur de 50 euro pe noapte, fara mic dejun. Pensiunea foarta curata, bine utilata, peisajul fabulos, singurul dezavantaj e ca trebuie sa mergi cu masina personala spre cele 3 statiuni de ski din apropiere, aflate la distante de 20-30 km.

Drumul pana acolo e simplu si se gaseste pe toate sistemele de navigare. Noi am ocolit putin deoarece GPS-ul dupa care ne-am ghidat a fost setat pe autostrazi, asa ca din Budapesta am coborat spre Slovenia, tara prin care am mers vreo 50-100 km. Autostrazile insa sunt impecabile, cu toate ca vremea era groaznica, ploaie, lapovita si pe alocuri ninsoare. Mers linistit, cu 2 soferi, am plecat la 8 dimineata din Bucuresti si dupa 24 de ore eram la poarta pensiunii. Oboseala si-a spus cuvantul, asa ca in prima zi nu am mai fost apti de schi, preferand sa admiram peisajele superbe din pensiune, in fata canilor de vin fiert.

Alt avantaj al pensiunii si probabil al majoritatii spatiilor de cazare austriece a fost faptul ca, in fiecare dimineata, primeau si printau un raport cu "starea partiilor" din statiunile apropiate. Asa te puteai indrepta spre statiunea unde se schia, avand in vedere ca vremea era destul de instabila.



Si noi, in prima zi de schi, nu am putut merge pe ghetar, unde era vant puternic, asa ca ne-am indreptat spre statiunea Mallnitz.
A doua si a treia zi am schiat pe ghetar, in ultima zi fiind o vreme superba, care ne-a permis sa vedem peisajele fabuloase ale zonei.

 Pe singurul ghetar schiabil din Carintia sezonul de iarna dureaza tot anul avand conditii perfecte din octombrie pana in iunie si zapada suficienta de-a lungul verii. Folosint Expresul Glaciar, un trenulet subteran ce se deplaseaza cu 43 km/h prin cel mai lung tunel pentru turisti din Alpi, se ajunge in doar 8 minute la 3000 de metri altitudine.

De aici, cel putin 4 linii de telegondola te duc spre cele 14 partii, de diferite niveluri: incepatori, medii sau avansati. Partiile si gondolele nu erau aglomerate nici macar in plin sezon, iar restaurantele erau bine aprovizionate, la preturi decente. Cu 20 de euro puteau manca 2 persoane suficient.

Cel mai inalt punct de unde se poate pleca pe schiuri este la 3185 m.

Tot aici am avut ocazia sa ne incercam placile prin "powder", zapada proaspata de 2 m, traseu putin mai dificil pentru unii dintre noi.

Per ansamblu a fost o vacanta reusita, cu exceptia drumului care este foarte obositor. Peisajele austriece, partiile bine intretinute, multitudinea mijloacelor de transport pe cablu, lipsa aglomeratiilor sunt doar cateva aspecte ce fac din ghetarul Molltaler o destinatie de vacanta pentru ski perfecta. De asemenea, avand in vedere ca am ales o zona de schi mai putin celebra, pretul sejurului a fost comparabil cu unul la Bansko.

Multumesc prietenilor care m-au insotit, au fost extraordinari si sper ca viitoarea calatorie sa o facem tot impreuna.
   

Cat de curand o sa pun si cateva filmulete filmate cu Gopro-ul din care reies starea impecabila a partiilor si frumusetea peisajelor.