Intru in hipermachet (scriu intentionat asa ca sa nu dau numele firmei). La unul din rafturi, unde sunt insiruite pungi pe un fel de tepe, vad mai multe chestii utile, gen accesorii, pentru Gopro. Imediat imi zambesc niste stikere, la apetisantul pret de 2 lei si 20 de bani. Wow, iau 2.
Desi luasem in total 3 produse, la casa, nu stiu de ce, am fost atent la pretul lor, afisat discret pe un display. Observ ca stikerele mele, la casa, costa 3,31 lei, bucata. Ii spun vanzatoarei ca la raft era alt pret. Se uita candid la mine si imi spune ca nu ma poate ajuta. Sa ma duc la relatii cu clientii. Doamneee...atat imi trebuia.
Banuiam ce urmeaza. Lucrez in domeniu si stiu ce scandal poate face un cetatean nemultumit. Pentru 2 lei, era randul meu sa fac circ, in calitate de cetatean european, care are drepturi.
Reintru in magazin si fotografiez produsele ce atarnau sub pretul scris mare, de 2,20 lei.
La relatii cu clientii, 4 angajati imbracati frumos in deux-pieces-uri rosii, aveau treaba. Desi nu era nimeni la ghiseu.
Astept rabdator, gandind fericit c-o sa-i lovesc cu dreptatea de o sa zbarnaie data viitoare. Ma abordeaza o domnisoara mandra de noua uniforma:
- Ce doriti?
- Am o mica problema...am platit mai mult pe un produs, fata de pretul afisat.
Se uita senin la mine si imi spune sa astept, timp in care suna pe cineva.
Vine un tanar caruia cu greu ii pot da 18 ani. Ii explic ce s-a intamplat. Nu ma crede. Ii arat bonul, se uita la el si pleaca, probabil sa verifice. Se intoarce si imi spune, pe un ton indiferent: "Imi cer scuze".
Whaaaat? (gandesc). Pai si drepturile mele de cetatean european?....Insa ma abtin si ii spun ca sunt multumit de scuzele lui dar ar trebui rezolvata problema, ca altii sa nu pateasca acelasi lucru. Vazand ca nu reactioneaza prea interesat la reprosurile mele, fortez nota: "si vreu cei 2 lei inapoi". Se rasuceste pe calcaie si pleaca iar.
Intre timp, pe langa mine se furiseaza un alt tanar, cu cateva luni mai puriu, in uniforma aia rosie ca focul, care arunca un ochi pe bon. Pleaca si el.
Peste 1 minut, timp in care aproape mi s-a facut rusine ca il certasem pe adolescent pentru cei 2 lei munciti...se intorc amandoi, unul din ei (probabil seful, cu 3 luni de experienta in plus) tinand in mana hartia bucluclasa cu pretul.
Compara in fata mea codurile de bare si imi spune, mandru ca rezolvase enigma:
- E pretul de la alt produs. Va dam banii inapoi.
- Pai nu vreu banii inapoi. Vreau produsele, dar la pretul afisat. Am poze cu produsul atarnat sub pret.
- Nu se poate. Imi pare rau.
Suspans...ma gandesc ...injur in gand... si plec. Pana la urma, era vorba de 2 lei. Voi ce ati fi facut?
PS: deoarece nu mai aveam baterie sa sun la Protectia Consumatorilor, i-am sesizat ulterior pe mail. Acum astept de la ei un raspuns ....despre cum sa ne luam tara inapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu