orice, oricand, oriunde: mai 2010

Tara Luanei. "Taram vrajit".

O zona superba din toate punctele de vedere. . Si ideala pentru iubitorii de natura si offroad.

Asta cat ne-or mai lasa UE sau braconierii care au cumparat fondul de vanatoare. O zona despre care am multe de povestit. si bineinteles, muuulte poze. Nu sunt pasionat de fotografie, dar imi place :D

povestea mea nu poate avea un inceput sau un sfarsit...fiindca nu stiu de unde incepe si unde termina. O sa incerc cumva in ordinea cronologica a evenimentelor, sper sa va placa:

Totul a inceput...cine mai stie cand, sigur e ca inainte de perioada Dacilor liberi. Undeva in muntii Buzaului. Carpatii de curbura. Tara luanei. O zona de munte/deal, in Muntii Buzaului, cuprinsa intre localitatile actuale (le spun pe cele mai importante) : Colti, Patarlagele, Gura Teghii, Lopatari, Bozioru. O zona in care am copilarit, adolescentit, unde m-am maturizat fizic sau psihic...oau, cate amintiri imi vin in minte dintr-odata. In fine, nu asta vroiam sa povestesc. Ci doar ca, desi acolo copilarisem, nu stiam nimic despre zona aia si anume:

Articol din presa: ROMANIA PARANORMALA: MARTURIE-SOC DIN TIMPUL EXPERIMENTELOR MILITARE DIN MUNTII BUZAULUI AM VENIT DE DINCOLO! Autor: ADINA MUTAR

Tara Luanei, din Muntii Buzaului, este o zona in care se petrec fenomene ciudate, despre care povestesc batranii, unde oamenii dispar in „ceata“ sau sunt „azvarliti“ in alte locuri de o forta nevazuta. Specialistii care au cercetat acest fenomen au remarcat ca disparitiile se produc „natural“, in anumite conditii fizice, sau par a fi vointa „cuiva“. Exista relatari despre teleportari stranii, toate fiind legate de cautatorii de comori, de parca ar fi un „zeu“ care apara tezaurele sacre ingropate in zona si „azvarle“ pe cei care se apropie prea mult de ele.

„BERBECUL“ ZBURATOR „Zeii“ din mitologia sumeriana aveau o mare predilectie pentru aur, din care lucrau tot felul de obiecte, ulterior acestea devenind sacre pentru oameni, care le-au inclus in ritualul religios. Multe dintre legendele stranse de profesorul de romana Ilie Mandricel se refera la comorile fabuloase ascunse prin muntii din regiune. Nicolae Densusianu aloca mai multe capitole din „Dacia preistorica“ acestor comori zeiesti constituite in tezaure sacre, pentru capturarea carora regii vechimii organizau expeditii dupa expeditii. In Tara Luanei se afla lana de aur, dupa care au fost trimisi argonautii. Dupa traditie, „lana“ apartinea unui „berbece de aur care zbura prin aer, peste pamant si mare“, daruit de zeul Soarelui unui rege. Copiii acestuia, persecutati de mama vitrega, au luat „berbecele“ si au zburat cu el in tinutul Colchis, cerand protectie regelui de aici, Aiete. Poetul Ovidiu localizeaza tara lui Aiete de la apus de Marea Neagra pana langa tinutul scitilor. Exilat la Tomis, poetul se si lamenteaza in privinta barbarilor care-l inconjoara, „colchii si hoardele de meteree si geti“. Getii stim cine sunt. Colchii si meteree au lasat „urme“ in Tara Luanei sub denumirea actuala a satelor Colti si Materea, asezari locuite inca din neolitic, unde se afla niste sanctuare stravechi, pazite cu strasnicie de calugari pana in secolul al XIX-lea. Oamenii spun ca aceste sanctuare inscriptionate cu simboluri stravechi sunt adevarate harti ale comorilor sacre.

COMORILE JURUITE
Legat de disparitiile de persoane, avem referiri foarte clare in povestirile batranilor despre oameni care au gasit tezaure sacre si au fost azvarliti din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de catre spirite. Astfel, aflam ca, deasupra fostului schit Gavanele, pe Podul Manciului, oamenii au vazut flacarile ce joaca pe comori. Nefiind priceputi in citirea jocului flacarilor, s-au grabit si au sapat. Comoara de aici era insa juruita, iar sapatorilor le-au aparut spaime, fel de fel de calugari si draci, care le-au luat mintile si i-au dus in alte locuri. Cand si-au revenit, ei au povestit cum, in timp ce sapau, au aparut spirite, dupa care s-au trezit departe de locul unde se aflau, de parca ar fi fost ridicati si aruncati de acele spirite ce pazeau comoara. Si poate ar mai fi incercat sa o caute daca si-ar fi adus aminte unde incepusera sa sape. Parca le luase Dumnezeu mintile, spun batranii.
O alta poveste se refera la un materean, iar despre matereni Ovidiu spunea ca aparau lana de aur impreuna cu colchii. Povestea noastra spune ca un oarecare Matareanu, sapand dupa o comoara, s-a trezit, dupa vreo saptamana, departe de acest loc, intr-o poiana in padure, unde l-au gasit oamenii cam zapacit la cap. Acesta uitase si cine este, era complet derutat.

INCURSIUNE PE CELALALT TARAM
Se observa in aceste povestiri ca teleportarile par a fi vointa cuiva. Specialistii care au analizat fenomenul spun ca nu este neaparat vointa cuiva. Poate ca cei care au ingropat tezaurele sacre in anumite locuri cunosteau anomaliile zonei. Experimentele extrasenzoriale efectuate in zona in anii 80 au inclus si unul mai putin obisnuit. Unul dintre subiectii umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit sa verifice cu ochii mintii ce se intampla cu acele aspirari in ceata albastra, fiind dus intr-un loc unde aparatele indicau o turbulenta energetica. El trebuia doar sa intre in stare de transa si sa comunice, pe cale telepatica, ce se intampla. Spre stupefactia celor prezenti, subiectul a disparut pur si simplu din fata lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maxima, mai ales pentru faptul ca trebuia sa se asigure protectia participantilor la experimente. Se temeau ca omul a disparut complet, ca brailenii, dar el a fost descoperit dupa aproape o ora, cazut la pamant, incapabil sa vorbeasca, la cateva sute de metri de locul din care disparuse si unde il mai cautasera cu cateva minute inainte de a fi gasit. Cand si-a revenit, primele cuvinte au fost: Am venit de Dincolo.

ASPIRAT INTR-UN TUNEL TURBIONAR
Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat intr-un tunel turbionar, gri, la capatul caruia se afla o lumina stralucitoare. Clasic, s-ar putea spune. Asa se vede si din starea de coma. Insa este pentru prima data cand cineva explica aceasta lumina stralucitoare. Este vorba de o radiatie luminoasa pe care o apreciez avand 300.000 de grade Kelvin. Ar fi fost suficient atat sa-i tulbure pe participantii la experiment. Insa subiectul mai avea si alte amintiri. A descris peisajul de Dincolo asemanator cu cel pamantean, dar in culori mult mai pure. Si da, a vazut si oameni, o femeie si o fetita aidoma ei, de parea o clona, un batran si un alt barbat, cu ten gri, altfel decat noi. Straniu, in comparatie cu acestia, subiectului i se parea ciudata rasa umana, fara sa poata preciza de ce. Nu a putut lua contact cu ei, pareau ca ratacesc fara tel, pierduti in timp si spatiu. Sau el era cel care se ratacise in timpul si spatiul lor. Subiectul a apreciat trecerea lui prin lumea de dincolo la o fractiune de secunda si nu i-a venit sa creada ca disparuse aproape o ora. Mergand pe ipoteza ca acei oameni poate disparusera candva in ceata albastra si nu mai gasisera calea de intoarcere, au fost chestionati satenii despre disparitii ciudate. Sunteti oameni seriosi sau cum?, i-a luat la rost o batrana. Pai cate ciudatenii sunt pe aici, cine sa mai stie!.

TARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU
Localnicii spun ca Tara Luanei este Poarta lui Dumnezeu. Are legatura sau nu, un grup de cercetatori japonezi au constatat ca aici se afla al treilea pol energetic al Pamantului, ca importanta, primul fiind Varful Omu. Legatura acestei zone cu stravechea civilizatie sumeriana a facut-o cercetatorul Paul Lazar Tonciulescu, in cartea sa De la Tartaria la Tara Luanei. Am putea adauga faptul ca, in sumeriana,Luana se traduce prin Cei pe care Anu ii pastoreste sau, mai prozaic,oamenii lui Anu, Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al carui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastica. In afara de tablitele de la Tartaria cu o scriere protosumeriana (datarea cu C 14 atesta ca asezarea este cu 2.000 de ani mai veche decat orasele sumeriene), ceramica antica descoperita pe teritoriul tarii noastre poarta simbolul zeului Anu. Aici se cuvine sa amintim ca zeii sumerieni coborasera pe Pamant cu carele zburatoare si intocmisera inainte de Potop dinastia zeilor, care guvernase peste civilizatia primordiala. Reamintim teoria oceanologului american Rob Ballard, conform careia marele potop ramas in toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut in bazinul Marii Negre, care era doar un lac cu apa dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toata aceasta regiune, iar lacul s-a transformat in mare. Triburi ale acestei prime civilizatii au migrat si inainte de Diluviu, dar dupa cataclism au emigrat si zeii, intemeind civilizatiile de pe malurile Tigrului si Eufratului, Indusului si Nilului. Dar se pare ca aici a fost prima Tara a oamenilor lui Anu.

In fine, deja stiu ca plictisesc, dar imi plac legendele astea. Tocmai de asta, o sa fac un intreg serial, despre tara Luanei si bineinteles, aventurile mele pe acolo.