Recunosc ca a fost o intamplare sa ajung si anul asta, in ajunul Floriilor, pe plaiurile localitatii Stanila, din muntii Buzaului. Preotul din Mlajet, un bun prieten inca din scoala generala, m-a intrebat daca pot sa-l ajut sa transporte alimentele stranse de clubul Rotaract Bucuresti Octo pentru batranii din Stanila, stiind ca am o masina de teren.
Mai fusesem acum 2 ani, alaturi de Rotaract si de 4x4adventure si am fost profund impresionat de drama singuratatii traita de cei cativa batrani care mai locuiesc acolo si care refuza cu indarjire sa paraseasca acele meleaguri. Nu vor "in ruptul capului" sa-si traiasca batranetile pe la orase, unde li s-au mutat copiii sau rudele.
Si atunci, dar si acum, ne-au primit cu lacrimi de multumire in ochi, dar si cu o mandrie specifica romanilor gospodari, legati de glia lor. Si da, ne-au intampinat cu o demnitate greu de descris in cuvinte. Ceva ce greu mai gasesti la oameni, in ziua de azi.
Stanila...Un sat care, candva, avea aproximativ 100 de case, dovada fiind numarul 92, care inca mai e afisat la intrarea in micuta biserica, bine ingrijita de preotul Sorin Gavriloiu. Un sat care avea scoala si camin cultural, pe care inca se mai cunoaste o inscriptie: "Traiasca P.M.R.!". Un sat care acum mai este locuit de cativa batrani gospodari, dovada fiind gradinile celor care inca mai traiesc acolo, grajdurile mari si chiar casele peste care, desi au trecut anii, sunt bine ingrijite.
Insa contrastul cu majoritatea caselor darapanate si distruse de timp, care se ivesc pe ulitele parasite, ce serpuiesc printre foste livezi de pruni, este descurajator. Concluzia oricarui strain de locuri care s-ar incumeta sa se plimbe printre dealurile care ascund vechea vatra a satului este una singura: satul acela moare!
Situat in inima muntiilor, satul este electrificat dar pana la el, din pacate, ajungi doar cu caruta sau cu o masina de teren, ultima localitate asfaltata, Mlajetul, fiind la aproximativ 7-8 km. Cand ninge sau cand ploua, e practic izolat. Cand unul din copiii sau una din rudele celor aflati acolo urca in sat, cumpara alimente si pentru ceilalti.
In timp ce am impartit alimente si cozonaci, alaturi de membrii clubului Rotaract Octo, de preot si familia sa si de 3 prieteni din zona, care si ei au venit cu masinile de teren, am discutat cu cei cativa oameni care au mai ramas.
Unul din batrani era fericit ca, mai nou, are semnal de telefonie in sat si poate vorbi cu fiul sau pe mobil.
Tanti Valerica, de 82 ani, mi-a povestit cum i-au intrat 2 ursi in magazie si i-au mancat carnea de la untura. Auzisem povestea de la unul din copii preotului. Am stat de vorba cu batrana, care mi-a confirmat-o. Mai mult, mi-a povestit cum porcii mistreti si chiar un cerb i-au mancat cultura de cartofi din fata casei:
 |
| Magazia unde se afla carnea la untura. Si ravagiile ursului flamand. |
Pe nea Costica, care are peste 85 de ani, il gasesc cu chef de vorba. Cand era inca in putere, facea viori. Avea in casa 40 de astfel de instrumente. Bineinteles ca inceput sa discute politica. Internationala. Plecand de la Regele Carol, care zicea el, a dat aurul rusilor si ajungand in zilele noastre cand era sigur ca cea mai mare amenintare vine pe Marea Neagra, de la vecinii nostri din est.
 |
| Biserica satului, foarte bine ingrijita |
 |
| Preotul Gavriloiu ne prezinta cu mandrie o lampa pe gaz |
 |
| Masina preotului, un Aro 10 parca de aceeasi varsta cu locuitorii satului. Insa un mijloc de locomotie necesar pentru a te deplasa pe ulitele desfundate ale micii localitati. |
La casele din "capul" satului se ajunge pe un fel de poteca plina de noroi. Sus am dat de un tanar care avea grija de 2 vaci. Era foarte fericit cand ne-a vazut, dar nu neaparat datorita "ajutorului" ci pur si simplu fiindca putea sa schimbe o vorba cu cineva. Mi-a prezentat cu mandrie grajdul facut de el. Din "capriori" de lemn. Am aflat ca e fiul unei familii din Stanila care era plecata in alt sat si ramasese sa aiba grija de animale. In curte trona, langa caruta, un IMS verde despre care mi-a zis ca porneste "la sfert" si inca mai merge. Acum insa parea ca tine loc de pripon pentru un ciobanesc autentic.
De ce am zis ca "Stanila trebuie sa traiasca"?...fiindca eu cred ca mai sunt sperante ca acel sat sa fie salvat. Am gasit cel putin 2 gospodarii transformate in case de vacanta, unde un localnic mi-a zis ca vin "niste bucuresteni si stau cate o saptamana-doua". Zona e superba si sunt destule motive pentru a determina iubitorii de natura si traditional sa-si petreaca multe clipe de liniste in acel sat. Important e sa se gaseasca mijloacele de promovare si mai ales, de imbunatatire a infrastructurii. Si e evident ca doar efortul preotului, al catorva oameni "de bine" si al celor cativa localnici, nu e suficient..
