luni, 22 decembrie 2014

Satul care moare (video)...Stanila, Buzau

Actiune umanitara in satul Stanila, dec.2014.

Secolul XXI.
Satul Stanila din Jud. Buzău. In sat mai locuiesc 14 bătrâni si 2-3 tineri. Vârstnicii, deși au rude sau neamuri la "oraș", nu vor sa plece si sa-si abandoneze agoniseala de-o viața. Se gospodăresc, majoritatea singuri. Problema lor mare e izolarea...drumul lung si greu pana la prima localitate. 7-10 km pe forestier.
Toți sunt primitori si curioși cand vad tinerii care le aduc pachete cu cele necesare pt sărbători. Au o mândrie aparte..nu vor sa arate neajutorați. Ne multumesc insa cu lacrimi in ochi.
Am stat de vorba cu o femeie in vârsta de 93 de ani, care nu si-a mai văzut copiii de 3 ani. Tine o văcuța intr-un fel de grajd si îmi povestește cum a dat zăpada săptămânile trecute pentru a ajunge la ea sa o hraneasca. Casele sunt răsfirate pe ulițe de munte, cu noroiul care trece de glezne. Multe părăsite si lăsate in paragina.
Mi-am promis ca revin.
Imagini din actiunea umanitara facuta cu sprijinul Rotaract si 4x4adventure, in filmul de mai jos:


luni, 10 noiembrie 2014

Pe placa in Austria

Am reusit sa leg cateva filmulete din Austria,de la snowboarding pe ghetarul Molltaler. Pentru detalii, click aici.
Restul e cancan..Enjoy:





marți, 21 octombrie 2014

Duster-ul, un SUV care nu iti goleste buzunarul dar care iti rupe spatele

Poate ca Duster-ul de la Dacia-Renault e prezentat ca fiind o masina buna. Fiecare intelege ce vrea din masina buna. Ba ca are garda inalta de la sol si poti merge linistit pe un drum de tara, fie ca are portbagajul mare si poti cara papornitele de la bunici sau doar ca te poti mandri ca posezi un SUV. Foarte ieftin.
Insa dupa 3 zile de calatorie cu un Duster, in care am parcurs aproximativ o mie de km (Bucuresti-Galati-Chisinau si retur), pot spune ca aceasta masina ieftina poate dauna sanatatii.

Stiu ca s-au investit foarte multi bani in publicitate si in articole pozitive (multe "platite" cu o masina imprumutata jurnalistului ca sa-si plimbe prietenii la munte cateva zile, asa zis-ul "test-drive pentru presa"). Poate ca unii sunt tentati sa ma acuze ca vreau sa denigrez aceasta "strabunica" a unui SUV modern. Insa mi se pare normal sa mentionez experienta personala pentru a-i avertiza pe potentialii cumparatori interesati de aceasta masina.

Si vorbesc din ce am patit pe... propriul spate.

Fiindca Dusterul mi-a rupt, la propriu, spatele si m-a pus, pentru 2 zile, in pozitia "repaus la pat". Dupa cateva sute de km in care am stat pe bancheta din spate a masinii, corpul mea resimtea fiecare hop, fiecare denivelare, fiecare groapa. O sa spuneti ca e normal, astea sunt drumurile si trebuie sa te obisnuiesti. Da, m-as obisnui daca as calatori intr-o masina care nu a fost proiectata pentru a fi folosita pe drumuri preponderent grele. Dar la Duster ma asteptam la mai mult. Si mai ales, nu ma asteptam ca dupa 3 zile de calatorie sa am dureri acute de spate si timp de multe alte zile sa nu pot sta asezat pe scaun din cauza durerilor.


 Si nu cred ca pot fi acuzat de lipsa de experienta. Am condus multi kilometri Suzuki Samurai (care e masina cea mai topaitoare ever si care intr-adevar, nu are nici cel mai mic confort). Am stat in spate multi km, inclusiv pe drumuri forestiere, la Nissan Patrol, Pajero, Wrangler. Dar nici una din aceste masini, fabricate cu multi ani in urma, nu mi-a rupt spatele la modul la care m-a trantit Duster-ul la pat, dupa un drum doar pe asfalt.
Am incercat sa aflu cateva detalii tehnice despre suspensia Duster-ului pe internet, dar am gasit putine informatii si am renuntat cand am ajuns la forumuri care imi dau dreptate. Expresii de genul "iti rupe spatele" sau "iti pune rinichii in sacosa" sunt folosite frecvent de internautii posesori de Duster.

Concluzionand din experienta personala, Dusterul e un SUV (in niciun caz masina de teren) care ofera SUB confortul minim al unei masini din clasa sa. Tentati de pretul aparent redus si de reclama agresiva care prezinta aceasta masina ca fiind alegerea ideala pentru a calatori cu familia pe toate categoriile de drumuri, riscati sa aveti necazuri pe care sigur nu le anticipati.

Nici nu vreau sa ma gandesc ca inginerii suspensiei de la Duster au luat in calcul ca poti sa calatoresti cateva sute de km cu un copil pe bancheta din spate, pe drumurile patriei pline de hartoape si denivelari.

PS: presiunea in pneuri a fost cea corecta, data de fabricant.   

miercuri, 13 august 2014

Suflete goale

Cautand ceva prin calculator, am descoperit un text pe care l-am scris, in nestiute circumstante, in anul de gratie 2014...si dupa ce l-am recititi, m-am gandit ca e pacat sa ajunga in cosul de gunoi al computerului.
Aici sigur il voi reciti..
 
 
Suflete goale
 
Ma lovesc tot mai des, in ultima perioada, de suflete goale... lipsite de substanta.. In jurul nostru nu mai exista pasiune si daca exista, se stinge repede. Profesional, personal, multi dintre noi am ajuns niste mecanisme pur fizice, care intram intr-un ritual domestic, urban. Si atat. Nu mai exista profesionalism, patriotism, implicare, dedicare ci doar, eventual, interes personal. Interes care ne transforma in niste fiare, atunci cand ne ajunge cutitul la os. Insa instinctele astea animalice din om sunt trezite mult mai greu si doar din necesitate profunda. In rest, Dumnezeu cu mila. Pe principiul “pica para malaiata...” sau un alt termen, pe care l-am invatat inca de pe bancile liceului: miserupism. Te salva de la multe. Nu te implicai, nu aveai cum sa intri la mijloc, pe cale de consecinta erai ferit de probleme. Este foarte usor sa intorci spatele si sa pleci. E usor sa-ti astupi urechile sau sa tii gura inchisa, pentru a nu fi implicat in ceva. Ziceai: ce-mi trebuie mie necazuri? Dar intreb: oare dormeai linistit? Ca eu nu puteam.

Nu ma refer aici doar la romani, dar ii am ca exemplu fiindca aici m-am nascut, aici locuiesc, aici traiesc. Nu am vrut sa umblu prin tari straine. Mai aveam si inca mai am multe de descoperit, in tara asta. Si intotdeauna am cautat lucrurile si locurile frumoase. “Frumos” in conceptia mea. Nu ma intrebati cum e, ca nu stiu. Cred ca se rezuma doar la ceea ce simt cand privesc ceva.

Din ceea ce vad in jurul meu, realizez ca majoritatea am ajuns niste suflete pustii. Sau nu, mai degraba pustiite. Cauzele sunt multiple, motivele asisderea.   

 Oare nu in starea asta vor sa ne aduca cei care ne conduc (fara culoare politica)? Chiar nu ne dam seama ca au nevoie de mase amorfe de oameni, care sa fie usor de prostit, de manipulat? De ce nu ne implicam, de ce nu ne pasa, de ce nu traim cu adevarat ? De ce am ajuns sa ne miscam doar in limite impuse, care se restrang pe zi ce trece ? Oare nu mai avem puterea sa observam lucrurile astea, sa ne eliberam de "lanturi" si sa fim, de fapt, ceea ce suntem?

Ei bine, eu unul nu ma voi da batut….

miercuri, 11 iunie 2014

Idei de concediu in Austria - snowboarding pe ghetarul Molltaler



Desi vine vara si gandurile tuturor sunt spre mare, soare, bere rece si tot ce tine de caldura mult asteptata, profit de cateva clipe de liniste pentru a va detalia putin aventura din Austria. O numesc asa fiindca saptamana petrecuta in iarna acestui an pe meleagurile austriece a avut toate ingredientele unei aventuri. Si, revenind la caldura, zona unde m-am dat cu placa poate fi la fel de atragatoare si vara, domeniul schiabil http://www.gletscher.co.at/ fiind deschis aproape tot timpul anului.




Concediu de o saptamana in februarie 2014. Alaturi de mai multi prieteni, ne hotaram sa mergem la ski/snowboard in afara tarii. In Romania era putina zapada spre deloc, cald pentru perioada iernii. Initial, toate planurile duceau spre Bansko, mai ales ca mai fusesem, insa prognozele erau din ce in ce mai dezamagitoare. Desi la inceputul lui februarie a nins, zapada se topea simtitor spre jumatatea lunii, cand aveam concediul deja planificat. Si atunci am decis, de comun acord, sa mergem in Austria. Dar unde sa putem schia in Austria, cu un buget redus la preturile bulgaresti?

Si am inceput documentarea. Site-urile agentiilor aveau oferte destul de ridicate pentru Austria. Dupa cateva incercari de a gasi o oferta atragatoare, am renuntat la agentii. Ca de obicei in calatoriile mele, am decis sa mergem pe cont propriu, dupa propriul program si sa nu depindem decat de noi.
 Primul pas a fost sa alegem zona unde sa schiem si intamplator am descoperit Carintia. Parea mai aproape de Romania fata de cunoscutele zone Tirol sau Salzburg. Si culmea, aveau un ghetar, Molltaler, destul de putin mediatizat pe net-ul romanesc, dar recomandat pe site-urile de afara pentru schiori incepatori si medii. 
Apoi am discutat despre mijlocul de transport. Fiind 6, aveam de ales intre a merge cu 2 masini sau de a inchiria un microbuz. Dupa toate calculele, a doua varianta a fost castigatoare si dupa ceva telefoane, am gasit o oferta buna.

Majoritatea cumparaturilor le-am facut din Romania, stiind ca acolo preturile, mai ales in statiuni sunt mai mari decat in tara.








 Cazarea am facut-o prin booking si am luat un apartament cu 3 camere, la pensiunea Pichlerhof. Pretul per apartament (6 pers) a fost undeva in jur de 50 euro pe noapte, fara mic dejun. Pensiunea foarta curata, bine utilata, peisajul fabulos, singurul dezavantaj e ca trebuie sa mergi cu masina personala spre cele 3 statiuni de ski din apropiere, aflate la distante de 20-30 km.

Drumul pana acolo e simplu si se gaseste pe toate sistemele de navigare. Noi am ocolit putin deoarece GPS-ul dupa care ne-am ghidat a fost setat pe autostrazi, asa ca din Budapesta am coborat spre Slovenia, tara prin care am mers vreo 50-100 km. Autostrazile insa sunt impecabile, cu toate ca vremea era groaznica, ploaie, lapovita si pe alocuri ninsoare. Mers linistit, cu 2 soferi, am plecat la 8 dimineata din Bucuresti si dupa 24 de ore eram la poarta pensiunii. Oboseala si-a spus cuvantul, asa ca in prima zi nu am mai fost apti de schi, preferand sa admiram peisajele superbe din pensiune, in fata canilor de vin fiert.


Alt avantaj al pensiunii si probabil al majoritatii spatiilor de cazare austriece a fost faptul ca, in fiecare dimineata, primeau si printau un raport cu "starea partiilor" din statiunile apropiate. Asa te puteai indrepta spre statiunea unde se schia, avand in vedere ca vremea era destul de instabila.



Si noi, in prima zi de schi, nu am putut merge pe ghetar, unde era vant puternic, asa ca ne-am indreptat spre statiunea Mallnitz.
A doua si a treia zi am schiat pe ghetar, in ultima zi fiind o vreme superba, care ne-a permis sa vedem peisajele fabuloase ale zonei.


 Pe singurul ghetar schiabil din Carintia sezonul de iarna dureaza tot anul avand conditii perfecte din octombrie pana in iunie si zapada suficienta de-a lungul verii. Folosint Expresul Glaciar, un trenulet subteran ce se deplaseaza cu 43 km/h prin cel mai lung tunel pentru turisti din Alpi, se ajunge in doar 8 minute la 3000 de metri altitudine.

De aici, cel putin 4 linii de telegondola te duc spre cele 14 partii, de diferite niveluri: incepatori, medii sau avansati. Partiile si gondolele nu erau aglomerate nici macar in plin sezon, iar restaurantele erau bine aprovizionate, la preturi decente. Cu 20 de euro puteau manca 2 persoane suficient.


Cel mai inalt punct de unde se poate pleca pe schiuri este la 3185 m.


Tot aici am avut ocazia sa ne incercam placile prin "powder", zapada proaspata de 2 m, traseu putin mai dificil pentru unii dintre noi.
Per ansamblu a fost o vacanta reusita, cu exceptia drumului care este foarte obositor. Peisajele austriece, partiile bine intretinute, multitudinea mijloacelor de transport pe cablu, lipsa aglomeratiilor sunt doar cateva aspecte ce fac din ghetarul Molltaler o destinatie de vacanta pentru ski perfecta. De asemenea, avand in vedere ca am ales o zona de schi mai putin celebra, pretul sejurului a fost comparabil cu unul la Bansko.

Multumesc prietenilor care m-au insotit, au fost extraordinari si sper ca viitoarea calatorie sa o facem tot impreuna.
   

Cat de curand o sa pun si cateva filmulete filmate cu Gopro-ul din care reies starea impecabila a partiilor si frumusetea peisajelor.