Asta nu înseamnă că eu, ca tata, nu m-am bucurat enorm când te-ai născut. Nici nu-ți pot descrie în cuvinte avalanșa de sentimente ce m-a lăsat fără suflu când te-am văzut prima dată. Cum mi s-au înmuiat amândoi “genunchele” cand ți-am auzit primul strigăt, pe data de 08 ale lunii mai, la ora 3.57 fix, de ai trezit întreg spitalul.
Probabil nu știai atunci că primul tău semn de viața într-un spital privat “de renume” va reprezenta, cumva, si strigătul tău de protest față de practicile ascunse si înrădăcinate aici.
Dar pot să-ti spun, mândru de tine ca fiecare tata de feciorul lui, ca a fost strigatul unui “om”, abia născut dar foarte puternic!
Cum as putea să-ti povestesc că ai luptat, alături de părinții tăi, cu un sistem? Oare m-ai crede că, deși te-ai născut intr-un sistem privat de sănătate, a trebuit sa luptăm cu mentalități involutive, cu dezinteresul si comoditatea unor semeni de-ai tăi, cu nepăsarea si chiar furia unui sistem ale cărui principii nesănătoase au fost, in primele 3 zile de viața ale tale, zdruncinate din temelii de lupta ta si a noii tale familii pentru drepturile sale firești intr-un stat european?
... Un sistem format din cadre medicale comode si deseori frustrate că nu știau sa răspundă în fața argumentelor logice ale unor părinți suficient de documentați și care au crezut în tine, au crezut în mama-natura și în capabilitățile evolutive ale speciei homo-sapiens.
... Un sistem destinat îngrijirii nou-născuților care, deși privat, scump și (credeam noi atunci cand l-am ales) mult mai bine pregătit față de sistemul de stat care abia acum face primii pași spre o normalitate neonatală, și-a format, prin oamenii care îl compun, niste mecanisme de manipulare, ilogice deseori, prin care reușeste, din păcate majoritar, sa descurajeze si sa convingă noile mămici sa nu se dedice alăptării exclusive.
Oare m-ai crede că primele 2 nopți “hoteliere” de spitalizare, atunci când dormeai ca un îngeraș pe pieptul ei obosit de efortul matern, mama ta a citit un curs întreg de alăptare, destinat medicilor si asistentelor?
Si asta pentru ca au fost folosite o multitudine de modalități prin care încercau să ne convingă să semnam ca să te hrănească cu lapte praf. Binecunoscuta “formula”.
3 zile la rând am fost supuși unui asediu psihic pentru a fi convinși ca mama nu te hrănește suficient sau ca e prea obosită ca să secrete lichidul vieții, colostrul, că tu esti foarte deshidratat, că ai icter, asta in condițiile in care știam ca ai fost un nou-născut perfect sănătos încă de la prima notă a evoluției umane, testul Apgar, și in condițiile în care mama ta avea toate calitătile și aptitudinile unei femei deplin pregătite sa alăpteze.
În a treia dimineață, în urma unor discuții șoptite dar aprige cu asistenta neonatală, mama ta a aflat că, timp de 2 nopți, intr-o secție in care este afișat pe toți pereții sprijinul necondiționat pentru alăptare, tu ai fost singurul bebe care ai stat cu părinții peste noapte si care ai fost alăptat exclusiv.
Da, probabil acum nu stii cât de important este sa fii alăptat de mama ta în primele zile. Poate nici noi nu știam suficient de multe lucruri, dar mânați cel mai probabil de instinctul de părinți, am refuzat constant “ofertele” de somn liniștit, de calmare sau de liniste care se făceau unor părinți super obositi, tracasați, in schimbul celebrei potiuni magice, dar chimice: “formula”.
Și cel mai mârșav mod mi s-a părut cel prin care, în sufletul nostru, de părinte, a fost strecurată îndoiala ca tu, bebelușul, esti in pericol. Și că noi, părinti excentrici, daca încercăm sa respectam ceea ce am citit, ce am invatat la cursurile de puericultura de exemplu, despre beneficiile inimaginabile ale alăptatului matern, greșim si punem in pericol sănătatea copilului nou-născut.
Succesul nostru, după ce am încercat si reușit singuri, fără niciun sprijin moral, alăptatul exclusiv (meritul fiind de fapt al tău si al mamei tale) a fost atât de răsunător încât in a 3-a zi de cazare hotelieră de lux, distinsa d-na doctor, deși a cerut copilul pentru consult, nu a mai venit sa informeze părinții despre starea de sănătate si evoluția lui. Am așteptat răbdători 6 ore dupa consult sa aflăm dacă esti perfect sănătos în urma alăptatului exclusiv, daca ai scăzut mult in greutate sau dacă se mai iveste urma de icter, in zadar. Din fericire, nu am mai avut șansa de a-i admira superioritatea d-nei doctor, “prinsă cu multe nașteri” conform spuselor asistentei, si care probabil a rămas fără argumente pro formula, de genul: “are icter, cel mai probabil o sa ajungă la fototerapie.”
Cum sa îți permiți ca părinte sa contrazici o doctorița atotștiutoare sau o asistenta care îți ofera, subliminal, “formula” magica pentru liniște, odihna si un parenting sănătos?
Chiar, cum ne-am permis, ca părinți, sa simțim si sa facem ce e mai bine pentru tine?
Ps: probabil neintenționat, sună a generalizare. Regret asta, bănuiesc că sunt și cadre medicale din aceasta secție care merită toată aprecierea pacienților și care își fac datoria cu vocație si drag, dar probabil au fost pe alte ture sau nu au interacționat cu noi.
PSS: consiliera pentru alăptare (activitate mult subliniata in PR-ul acestui spital) a fost foarte drăguță si ne-a oferit sfaturi foarte bine documentate, în fiecare dimineață. Când a auzit plângerile noastre, ne-a sugerat sa luam atitudine. Păcat însă ca programul acestui “serviciu” se termina la ora 15 si atunci când ai mai multă nevoie, când presiunea și oboseala sunt mult mai accentuate, “consilierea in alăptare” doarme in maternitatea Sanador din București.
Faptele si constatările de mai sus au fost povestite, cu exemple si amănunte, în ziua externării, unei domnișoare amabile care ne-a cerut feedback. Ne-a îndemnat sa semnalăm experiența noastră in formularul de feedback, încercând să justifice cumva că au traineri care fac cursuri săptămânale pentru sustinerea alaptarii cu personalul medical si că ii pare rău de cele întâmplate.
Totodata, sotia mea a subliniat comportamentul ireproșabil al personalului din sectia de ginecologie, in totala contradictie cu cel de la neonatologie.
Am completat de chestionarul de feedback cu slabe speranțe că se va schimba ceva. În mapa de prezentare a maternității, pe care am găsit-o pe noptiera în prima zi, zăcea un chestionar completat de alta mămica ce fusese anterior în acea cameră, în care descria aceleași experiențe, citez, “îngrozitoare”. La sugestia noastră, a fost luat, după 2 zile, de o asistentă.
