vineri, 23 decembrie 2011

Revolutia romana, dupa 22 ani

Email scris ieri, 22 decembrie 2011, de tatal meu catre sora mea, aflata in SUA....daca ei, cei care au facut revolutia nu mai au sperante....e trist.

"Ascult la radio tot felul de chestii legate de ziua de astazi.Am o stare de lehamite fata de toate lucrurile,cind ma gindesc la ce am sperat acum 22 de ani si in ce mizerie traim in ziua de astazi.Am ajuns sa nu mai avem nici un fel de sperante... de indreptare a vietii noastre.Nu numai material dar si spiritual,politicienii ne-au transformat intr-o masa de manevra in sprijinul lor. Spunea ieri un rev...olutionar care e in greva foamei(dadeau astia la radio)ca actuala putere politica aloca o indemnizatie mai mare pentru un ciine comunitar decit pentre un copil sau un asistat social. Imagineaza-ti unde a coborit nivelul de trai si cit le mai trebui actualilor guvernanti sa ajunga la nivelul ala nenorocit(cum spun politicienii ipocriti) de pe vremea lui ceausescu.Nu avem ce face ,ne ducem crucea. cu drag --tata--
Asta e email-ul de la tatal meu in dimineata asta ...ce-am facut din tarisoara noastra..."
 
 

duminică, 27 noiembrie 2011

Vama cea Veche

Am gasit intamplator 2 filmulete in telefon, de la un rasarit de soare prins in Vama Veche, acum 3 ani. Imaginile sunt amuzante si cred ca surprind o parte din atmosfera din vama de acum cativa ani...cand nu erau piste pentru biciclete, femei cu tocuri de 20 cm, cocalari cu decapotabile si...stiti voi mai bine.
Vizionare placuta !



marți, 20 septembrie 2011

Greece- peloponnese

A trecut si concediul...2 zile de Atena, 6 zile turul Peloponezului, 4 zile drum dus-intors. O sa revin si cu povesti, majoritatea despre greci. Si bineinteles, cu descrierea traseului ales de mine, precum si sfaturi care pot fi utile celor care vor intentiona sa mearga acolo. Si acum, pe repede inainte (la fel cum am perceput si concediul) pun cateva pozne. Vizionare placuta:



















 Va urma...

miercuri, 18 mai 2011

stiri din Romania

O sa fac o noua rubrica. "Stiri din Romania". Despre aspecte televizate si nu numai. Soc! Groaza! Inconconsibil!
1. Va mai uitati la cronica carcotasilor?


Daca da, e ok, fiindca vedeti stirile Kanal D rescrise. In limbaj de specialitate, cred ca s-ar numi voice-over-over. Desi recunosc ca sunt scrise de carcotasul Gainusa zis Mishu mult mai bine, imaginile raman. Inclusiv inscriptiile Kanalistilor: SOCANT! INCREDIBIL! etc. Mai mult ca sigur "Carcotasii" au ceva de castigat, altfel nu pot sa cred ca lipsa lui Huidu se resimte atat de mult.

2. Cei care au platit veche taxa auto, o pot recupera in instanta. UE a decis acum mult timp ca e ilegala. De ce a aparut doar acum stirea ca poti da statul in judecata pentru a-ti recupera o taxa ilegala nu prea inteleg. La fel cum nu inteleg de ce nu se simte nimeni vinovat pentru o astfel de taxa, repet, ilegala. Probabil povestea e atat de veche incat nu se mai vrea sange. Doar bani. Revenind...a fost si va ramane o taxa contrara regulilor europene, ca multe altele. Nici nu vreau sa-mi amintesc cat am de platit impozit pentru motorul de 3452 centimetri cubi.

miercuri, 13 aprilie 2011

Escrocheria divorturilor televizate. PR in orice.

La cererea cititorului acestui blog, mai scriu cate ceva ca sa NU fiu dat uitarii. Insa, draga Pesci, scriu mai rar pentru ca mizez pe calitate si nu pe cantitate.

O noua moda zilele astea...sa divortezi cu mult scandal. Ce e in spate de fapt: multi bani ce pot fi castigati de protagonisti, prietenii acestora, televiziuni, firme de publicitate, avocati si lista poate continua.
Un exemplu elocvent mi-a sarit in ochi zilele trecute. Asta pe langa sumele vehiculate de media ca au fost cerute de "divortabili" pentru aparitii televizate (Pepe la "Maruta", Oana la "Cancan TV" etc) .
O fosta stimata doamna, domnisoara in devenire ca urmare a divortului, plangea la poarta ex-sotului pentru a-si recupera fetita. Transmisiune live pe toate posturile de stiri. Ora decenta pentru un rating decent. Dupa o discutie telefonica cel putin regizata cu sotul, doamna se retrage, fara a da declaratii, impreuna cu avocata, intr-un frumos "FORD Kuga". Ultimul model SUV al firmei respective. Culmea, in cadru mai apare o a doua masina, acelasi model, culoare diferita. Ambele masini fac manevre usoare, prin fata camerelor de luat vederi care transmit in direct, pentru a fi clar vizibile sigla, modelul, culoarea. Ca sa vezi...
(imi pare rau ca inca nu gasesc imaginile video pe net ca sa va lamuresc in totalitate)



Si inca o chestie legata de oamenii de PR aflati in spatele vedetelor. Cei fara de care toate vedetele ar ajunge precum talmaceanul zilelor noastre.
Lady Gaga cade urat de pe un scaun, in timpul unui concert sustinut zilele trecute. Am urmarit cazatura, nu a fost nimic regizat. Chiar s-a dus "cu cracii in sus" la propriu. Ce fac PR-istii vedetei? O scot foarte frumos din situatie, stirea fiind preluate pe canalele media in urmatoarea forma, citez aproximativ: "Desi a cazut in timpul uni concert, cantareata nu a incetat niciun moment sa cante". Saraca, dar vai, cat profesionalism...

miercuri, 23 martie 2011

ciclism offroad in Bucuresti

In Bucurestiul zilelor noastre. Mai bine stai acasa si te gandesti la drobul de sare, decat sa iesi cu bicicleta in oras.




Sa comparam cu Amsterdam? Nu are rost...



duminică, 20 martie 2011

muzica de reclama

nu beau lavazza, dar melodia din reclama lor din acest an mi s-a parut foarte interesanta. Bineinteles, si imaginile.
Reclama nu am gasit-o inca, dar probabil o stiti...Romantism. Lavazza. O gondolă de jucărie plutind. Doi îndrăgostiți sunt așezați
la o masă în piața San Marco, inundată din cauza fluxului.
Iar melodia....iat-o:

vineri, 18 februarie 2011

La pescuit de pastrav.... unde de fapt prinzi lipan

Tot in vara 2010, fiind in concediu pe plaiurile mioritice din curbura Carpatilor, ma decid sa incerc un pescuit de pastrav. Cum toate masinile mele de teren erau de mult vandute, ma dau bine pe langa taicamiu si stabilesc ca mijloc de transport sa fie batrana dacie. Asta si influentat de un prieten care tot timpul imi spune ca Dacia e cea mai buna si cea mai la indemana masina de offroad a romanilor. Desi, pentru localnici, se pare ca si un calut e potrivit.
 

Cu o seara inainte inchiriez un ghid binecunoscut in zona, pe numele sau de alint "Pitigoi". Binecunoscut fiindca se pare ca are interdictie la pescuit prin toate apele din judetele Buzau si Covasna, fiind stiut ca un semi-braconier piscicol cu foarte mare indemanare si mult noroc. De fapt o sa vedeti si mai tarziu, in povestirea mea ilustrata cu poze, ce probleme avea omul prin zona, fapt ce mi-a terminat brusc placerea de a pescui.
 

Ca sa "garnisim" ziua de pescuit, am hotarat sa incercam sa adunam si cateva afine, fiindca tot era sezonul. Asa ca, pe langa undita, am pus in portbagaj si cateva galeti si un pieptene de cules afine, imprumutat de vestitul "pitigoi".


  Imi cer scuze daca nu imi amintesc exact traseul, au fost o gramada de denumiri noi, cert e ca am mers din Basca Rozilei pana in Gura Teghii, de acolo pe un drum de tara care merge un timp pe malul paraului Basca Mica si apoi ocoleste, pe harta, masivul Penteleul si am ajuns intr-un final, spre seara, in localitatea Comandau din Covasna.


 Am facut de fapt un traseu de vreo 80 de km, intr-o singura zi, care a incercuit m-tii Penteleului, pe un drum relativ ok, care nu a pus probleme batranei Dacii. Cu exceptia a doua opriri de suflat in jigleur (sper ca asa se scrie corect).
 



So, am plecat dimineata la prima ora, eu, prietena mea si ghidul "dai intr-unul, pica doi". Dupa aproximativ jumatate de ora de mers, am facut o scurta oprire la confluenta celor 2 rauri, Basca Mare si Basca Mica, pentru a admira cateva minute monolitul de piatra,  folosit, spune legenda, de cateva tinere ca rampa de lansare pentru viata de apoi.



Oprim apoi pentru alimentare cu cele necesare gurii, asta fiind de fapt si plata pentru o zi de calauzire a ghidului nostru, in localitatea Varlam si pornim voiosi pe un drum forestier, urcand usor pe malul paraului Basca Mica. La un moment dat, ghidul ne trage pe dreapta si ne pregatim de ingeniosul pescuit de pastrav. Aveam noroc de o zi frumoasa de august, insorita si calda.


Pe langa faptul ca imi schimba carligul de la undita cu unul special, foarte mic, "Pitigoi" imi schimba pluta comerciala cu una din porumb si imi spune sa il urmez pe malul raului. Momeala: viermusi. Desi pescuitul pare simplu, trebuie sa ghicesti locurile unde se ascunde pastravul sau lipanul si cateodata, poti arunca chiar in curent. Eu unul recunosc ca eram total incepator la astfel de lucruri, asa ca imi urmam atent "invatatorul", aruncand cu undita in locurile aratate de el.


 Nu a durat mai mult de 5 minute, urcand pe malul raului si aruncand in diverse locuri, ca "maestrul" meu scoate un lipan mai mare de o palma. Si tot asa, inca cativa. Eu in urma lui, ma multumesc cu cativa pesti mai mici, denumiti parca "soreasca". Totusi nu puteam sa nu ma mir de unde scotea pestele. Adica de unde nici nu-ti imaginai ca acolo poate inota ceva...fie din curent, fie de sub salcii cazute in apa sau de sub bolovani. Genial.



Imi placea la nebunie si urcam pe malul raului, cu undita in mana, aruncand in fiecare sipot unde imi imaginam ca poate exista vreo vertebrata acvatica.

 
Insa placerea de pescui este intrerupta brusc de un urlet. "Pitigoiiiiiii". Cand ma uit, erau 2 padurari care aparusera de nu stiu unde si care strigau maniosi la vestitul braconier. "Ti-am zis sa nu te mai prindem pe aici ca iti rupem picioarele!" Ups. Recunosc ca vazusem cateva panouri cu "Pescuitul interzis" dar nu ma gandeam ca suparam pe cineva incercand sa prindem cativa pestisori dragutzi :)) insa se pare ca ghidul meu mai primise cateva avertirmente prin zona, asa ca suntem nevoiti sa strangem sculele, ne cerem scuze oamenilor ca le-am tulburat apele, explicandu-le ca aruncam undita doar de "fun" si pornim spre al doilea obiectiv al zilei: culesul de afine si zmeura.


A doua parte a zilei a fost la fel de frumoasa. Am ajuns pe un munte intreg acoperit de afinis si zmeuris, unde am umplut, pe langa stomacurile noastre si cateva galetuse cu fructe de padure.

 Ce m-a surspins a fost numarul mare de culegatori aflati in zona, probabil comercializarea fructelor respective fiind destul de banoasa, desi culegerea lor este foarte anevoioasa. De fapt, pentru afine, daca nu ai "pieptenul" de cules, e aproape imposibil sa umpli o galeata intr-o zi.


Pentru cei care intentioneaza sa ajunga pe acolo, zona respectiva se numea "Manisca"

 Pacat insa ca linistea muntelui era intrerupta brutal de zgmotul unor drujbe care decopertau un munte intreg.



Pe seara ne desprindem cu greu de tufisurile pline cu afine si zmeura si facand un scurt bilant, constatam ca avem fiecare cate o galeata cu afine si o cutie din plastic plina cu zmeura. Yammm, am zis, gandindu-ma la afinata si dulceata ce vor iesi.


Plecam apoi pe casa, bineinteles nu pe acelasi drum, ci pe un drum ocolitor ce trece prin localitatea Comandau din judetul Covasna, ajunge la barajul "Ciresu" si apoi in Siriu. Un mic incident pe drum, dacia s-a oprit fara sa vrea sa mai porneasca, spre disperarea ghidului meu care refuza sa-si petreaca noaptea in padure.


De fapt, jigleur infundat, se rezolva imediat si pana aseara ajungem acasa in Nehoiu.
Per ansamblu, a fost o zi reusita si daca sunt doritori, putem repeta traseul in vara acestui an. Doar trebuia sa-mi spuneti.

joi, 17 februarie 2011

abia astept 2019

Abia astept 2019...asta daca scapam de eruptiile solare.
De ce 2019? Pai va explic imediat.

In avalansa de stiri din ultimele saptamani, timp in care nu am mai scris nimic, un singur material de presa mi-a atras atentia. Si am zis: Oau!

Am lasat deoparte arestari, sindicalisti, schimbari de premier si alte povesti ale vremii nedemne de cartea de istorie si m-am aplecat asupra unui studiu intitulat "Demografia iubirii: revoluţie sau război". Probabil merita mentionat si autorul: "sociologul" Sebastian Lazaroiu.

Pe care daca l-ati scapat, prinsi in cotidian (traficul rutier, mancare si plata ratelor), voi rezuma:
"În anul 2019, în România vor fi mai mulţi bărbaţi la vârsta căsătoriei decât partenere disponibile. Un milion de tineri îşi vor căuta perechea, iar aproximativ 160.000 de bărbaţi vor rămâne necăsătoriţi. În asemenea perioade de dezechilibru, cercetătorii arată că există riscul de avea revoluţii (chiar de catifea) sau creşteri ale agresivităţii (războaie). Dacă în 1989 aveam două partenere la un bărbat şi s-a ajuns la o revoluţie politică, în 2019 vom avea 1,3 parteneri la fiecare parteneră, iar efectele nu sunt încă foarte uşor de anticipat."

Una din concluzii e ca ar trebui sa legalizam prostitutia.  No comment.

Alta concluzie ar fi ca "bărbaţii "fără resurse" vor avea greutăţi mai mari în a-şi găsi o parteneră".Presupun ca se refera la resurse materiale.

Si capacul peste oala/colacul peste pupaza/claia peste gramada/bomboana pe coliva/cireasa de pe tort:

"Pentru femei, situaţia este ideală. Din cauza competiţiei acerbe, bărbaţii care-şi vor găsi o parteneră vor deveni mai atenţi, mai romantici şi mai preocupaţi de căsnicie şi de creşterea copiilor."

Deci fratilor, am pus-o!

-

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Astazi, 29 ianuarie, 2011.
Ceea ce vedeti in poza de mai jos s-a intamplat intr-un supermarket cunoscut din Bucuresti. Femeia care a platit la casa isi luase sosete, pasta de dinti si alte cateva chestii pe care nu le-am retinut. Ceea ce am retinut: cateva sute de grame de muschi.
Totul a facut 70 lei. In monede de 50 de bani. Momentul a merita imortalizat. Cea care a platit, din punctul meu de vedere o femeie saraca, a baguit catre casiera ceva gen: am banii de la benzinarie. Nu cred ca avea si nici visa la masina. Ce e paradoxal ca, inainte sa ajunga femeia aia la casa, casiera ne-a tinut pe toti cei care stateam la rand sa asteptam sa numere cateva teancuri de bancnote de 50 si 100 de lei. Care vor ajunge in pusculita unora, alaturi de cei 70 de lei ai femeii.



In Romania e criza. Ba nu e. Ba da.

duminică, 23 ianuarie 2011

concediul din vara 2010 - linistea dinaintea furtunii

Am avut o perioada foarte grea, din toamna anului trecut si pana la sfarsitul lui 2010. Viata i-a incercat mult pe cei dragi mie si implicit m-a afectat. Grav. Dar, dupa cum spuneam in postarea de mai jos, incerc sa revin, usor usor.  Viata trebuie sa mearga inainte!
Si bineinteles, prefer sa revin cu cateva amintiri frumoase din anul ce a trecut. Amintiri care pot fi utile unora dintre voi, iubitori de natura si mai ales de linistea ei.

 Mi-am petrecut 3 zile din concediul de vara la cort, pe malul unui lac strans legat de copilaria si adolescenta mea. Lacul Siriu. Un lac frumos, inconjurat de munti, peisaje superbe, pana nu demult nealterate de oameni.
Pentru cei care nu stiu, lacul Siriu e undeva intre Nehoiu si Intorsura Buzaului, pe DN10. Da, chiar drumul ala cunoscut de la stiri ca fiind soseaua care, la orice plocica, se blocheaza din cauza caderilor de stanci. Dar fara legatura.



Am preferat sa trecem cu o barca, 3 oameni, dincolo de zona drumului national, mai salbatica si mai pustie.


Camparea ne-a dat putina bataie de cap din cauza mizeriei acumulate de-a lungul malului:peturi, crengi, pungi etc.
 Am reusit sa gasim, dupa cateva ore de vaslit, un golfulet mai linistit, unde timp de 3 zile am incercat sa prindem si ceva peste. Cel putin doi dintre noi :P


 Nu prea am poze cu pestele capturat fiindca nu am prins mai mult de 1 kg de caciula.



Dar linistea, gratarele, palinca de la prietenii din Maramures, plimbarea cu barca au facut ca acele zile sa reprezinte pentru mine un bun prilej pentru incarcarea bateriilor consumate in mult prea agitatul Bucuresti.


 Aici, sunt cu prietenul si camaradul Sorin. De fapt, aceasta postare e mai mult pentru el, care acum e prin indepartata Londra. Multumiri pe aceasta cale pentru cele 3 zile si la vara poate repetam simfonia.


 Dimineata ardea putin instalatia :))



A, de fapt am gasit si o fotografie cu un peste prins in acele zile. Ar fi fost culmea ca asa-zis pescar, sa nu ma laud putin :D

   

PS: pentru a mari (mai ales poza cu pestele) dati click pe foto.
O sa revin si cu alte povestiri din vara 2010: un pescuit la pastrav si o plimbare cu batrana Dacie a tatalui meu, prin munti. Dar zilele urmatoare. La revedere!