sâmbătă, 6 aprilie 2013

Idei de concediu - descopera Grecia - Atena si Peloponnese

Ideile si opiniile din acest material sunt strict personale, pe "genul": parerea mea...asa ca tratati-le ca atare.

Mi-a luat destul timp sa ma decid pana sa reusesc sa scriu despre taramurile incarcate de istorie ale regiunii Peloponnese din Grecia. Asta fiindca am fost, tot acest timp, constient de faptul ca nu mi-ar ajunge o singura postare sa descriu tot ce am vazut dintr-o sprintena Nissan Micra, intr-un tur rapid, de aproximativ 6 zile, prin minunata peninsula.


Dar cum se apropie vara si incepe perioada in care o parte dintre noi se gandeste la concediu, poate ca nu ar fi rau sa va descriu cateva repere care va pot ajuta in petrecerea unei vacante minunate printre vestigiile Greciei antice, printre castele perfect conservate la malul marii, pe plajele salbatice si pline de romantism ale Mediteranei....off, cate sunt de povestit.


Ideea vizitarii Peloponezului a venit intamplator. Aveam ocazia sa petrec 2 saptamani in Grecia si vroiam altceva decat vestitul all inclusive grecesc. Am vrut sa evit (si am reusit pe deplin) aglomeratiile turistice, galagia statiunilor, plajele pline, traficul nebun. Am vrut sa descopar cat mai multe locuri linistite, frumoase si incarcate de vestita istorie greaca.


Si de ce nu, mai aveam o curiozitate pe care imi permit sa o dezvolt aici: de ce grecii pot si noi nu? de ce tinuturile lor sunt cautate de turistii din toata lumea si ale noastre nu. Ce au ei si noi nu? Ok, au superbele plaje, care insa nu ma interesau neaparat. Stiam doar ca au tinuturi sterpe, pline de piatra.Si ca in plus fata de noi, au plantatii de maslini si portocali. Au o istorie vestita si vestigii conservate foarte bine pana in timpurile noastre. Ca au un popor vesel si ospitalier. Dar eram sigur ca asta nu poate fi deajuns.  
Si poate tocmai de aia am evitat arhicunoscutele statiuni, pline inclusiv de turisti romani si am ales sa imi documentez un traseu astfel incat sa descoper partea mai salbatica (speram eu) a Greciei, Peloponesse.



Bineinteles ca, ajuns pentru prima data in Grecia, nu puteam sa nu-mi planific cateva zile pentru a vizita Atena. Sincer, pentru ceea ce am vrut sa vad, 2 zile au fost prea putine dar suficiente sa-mi fac o idee.
E frumoasa, civilizata, plina de ruine vestite si parcuri superbe. Traficul e nebun dar civilizat si destul de liber pentru o capitala, in schimb scuteristii sunt cu sutele, zumzaie ca roiurile de albine la semafoare. Ce am constatat: circulatia masinilor diesel e interzisa in oras (motivul oficial fiind poluarea) si semafoarele pentru pietoni tin foarte putin culoarea verde, exact cat sa traversezi la limita strada. Asta face ca orasul, cel putin in zona centrala, sa para mult mai "aerisit" si traficul mai putin infernal. Insa, in afara de zona turistica, ce este foarte bine intretinuta si de cartierele de lux, Atena abunda in gunoaie, mizerie si "rezidenti" indoielnicici si periculosi.


Hotelul unde ne-am cazat, desi pe Booking (Hotel Solomou) era descris ca fiind in centrul orasului, piata Omonia, era situat intr-o zona greu de imaginat: pe o straduta intunecata, in lateralul hotelului se adapostea cativa "homeless", vis-a-vis erau cateva localuri cel putin dubioase, genul carciuma insalubra, pe strada treceau agale prostituate, drogati, pesti si alte asemenea specimene. Pe de alta parte, hotelul a fost curat, servirea foarte buna si la cele cateva ore petrecute in el, nu a mai contat ambianta din imprejurimi. Ulterior am constatat ca pe site, hotelul nu avea poze din exterior :) .



Pentru un turist in Atena, cel mai bine  iti achizitionezi un pachet care permite intrarea la mai multe obiective. Intre ele se poate merge foarte bine pe jos, astfel ca noi, in cele 2 zile am reusit sa vedem majoritatea obiectivelor turistice importante.



Recomand plimbarea pe jos mai ales ca poti desoperi mult mai multe decat din taxi sau bus-urile CitySightSeeing: stradute curate, pline de magazine cu suveniruri, haine etc, pietele cu fructe proaspete, tavernele cu bere rece. Poti vedea si strazi intunecate, pline de gunoaie si de imigranti, cladiri in ruina si prost intretinute, greci grabiti, suparati si mai putin prietenosi.

Revenind la frumuseti, Acropole, din punctul meu de vedere, este pe departe cel mai impresionant obiectiv turistic in Atena. Parcurile, lacurile, templurile antice si manastirile in stil mediteraneean nu trebuie ratate si majoritatea au ca punct de plecare piata Syntagma. De asemenea, calatoria cu metroul se poate folosi cu incredere, este facila si destul de ieftina comparativ cu celelalte mijloace de transport.
Nu intru in amanunte despre obiectivele turistice, sunt impresionante si merita tot efortul sa le descoperiti. O  plimbare de la Piata Omonia, prin piata Syntagma si ulterior spre Acropole, cu ajutorul unui ghid de buzunar care se gaseste la orice colt de strada, e exact ce iti trebuie pentru a descoperi o mica parte a Atenei, dar poate cea mai frumoasa.


In urmatoarele postari o sa povestesc mai pe larg despre raita prin Peloponez si despre minunatiile pe care le-am descoperit.
Pana atunci, va delectez cu cateva imagini, enjoy:









aproape fiecare cladire avea cate o terasa superba

au si ei maidanezii lor

Atena vazuta din Acropole
artera comerciala in Atena



  

luni, 4 martie 2013

Idee de week-end in natura: Lacul Vulturilor

Spre rusinea mea, desi am copilarit la poalele Muntilor Buzaului, anul trecut am ajuns pentru prima data intr-un loc care te lasa fara suflare, atat la propriu, cat si la figurat: Lacul Vulturilor, aflat pe Varful Malaia (1662 m altitudine).



E o varianta foarte buna pentru petrecerea unui week-end la cort, intr-un loc unde te poti bucura de un aer rece, curat si, in special, de peisaje superbe.

Traseul catre varf porneste de la Lacul Siriu (care e la aproximativ 150 km de Bucuresti). Despre Lacul Siriu si cum se poate ajunge din Bucuresti, dar si cum poti petrece cateva momente de liniste in mijlocul naturii, cum poti face un pescuit sau pur si simplu o baie in mijlocul verii, am scris aici: Lacul Siriu .

Pe jos e o drumetie de 3-4 ore, traseul pornind de la Cabana Valea Neagra. Ca sa ajungi la cabana, se merge pe DN10, pe langa Lacul Siriu, se ajunge la Baile Termale (care din pacate se afla in paragina) si ulterior se traverseaza raul Buzau pe o punte din lemn si apoi incepe urcusul. Din cate cunosc, traseul e marcat, se ajunge in golul alpin intr-un loc numit Poarta Vanturilor si de acolo mai e putin de mers pana la cabana aflata pe malul lacului.
Traseul e de dificultate medie pe timpul verii, insa nu e recomandat iarna, fiind foarte periculos din cauza lipsei reperelor de orientare, schimbarilor neasteptate de vreme, viscolului si troienelor de zapada.


Cu masina 4x4 sau atv sunt cel putin 3 variante, toate accesibile vara, anevoioase si aproape imposibile iarna. Cea mai usoara porneste din localitatea Siriu, la intrarea in localitate se face stanga (venind dinspre Nehoiu), se merge pe malul lacului Siriu (lacul e pe dreapta in sensul de mers) si dupa ceva timp de mers, se face dreapta pe un drum care urca si care pare pavat cu piatra.Traseul e de maxim 2 ore de condus lejer.


 Ulterior se ajunge pe un platou, de unde drumul devine mult mai lejer si iti lasa timp sa poti admira atat Muntii Ciucas, cat si M-tii Buzaului.




Cortul se poate instala langa cabana (care din cate stiu apartine Romsilva). 




O alta varianta de a ajunge la Lacul Vulturilor cu masina porneste din localitatea Crasna, am incercat-o impreuna cu doi prieteni (am fost 3 masini, Frontera, Niva si Wrangler) dar nu am avut harta sau descriere a traseului, fapt pentru care am gresit drumul, ne-am impotmolit la propriu in cateva drumuri de taf si am fost nevoiti sa ne intoarcem. Varianta pe drumul corect e putin mai dificila decat cea din Siriu dar pentru pasionatii de offroad, e perfecta.


Sunt localnici care spun ca pe versantii Varfului Malaia pot fi vazute, daca ai noroc, capre negre si cocosi de munte.
Iar Alexandru Vlahuta, în România pitoreascã, a scris despre Lacul Vulturilor: "aici vin vulturii, primãvara, de beau apã ca sã întinereascã, aici îsi învatã puii sa zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufasii regi ai înãltimilor."

PS: 2 dintre poze apartin primei reviste online de offroad: 4x4 adventure

joi, 28 februarie 2013

Bansko: andrenalina, decenta, pasiune, liniste.

La jumatatea lui februarie 2013, am petrecut 6 zile de snowboard&food&spa in Bansko, Bulgaria.
Si fiindca inainte de a pleca mi-am facut documentarea pe internet, ofer si eu celor interesati cateva informatii, sper utile, despre ce mai e pe la bulgari.


Drumul cu masina personala:

 Am plecat 2 masini, eu am condus un Peugeot 206, alti prieteni cu o Dacia Sandero. Plecarea la 6 dimineata, la ora 13.30 aproximativ eram in Bansko.
Patranteza: Tinand cont ca era vreme destul de urata si pentru a nu avea probleme, in portbagaj am aruncat si o pereche de lanturi (din carrefour, aprox 100 lei). Nu le-am folosit dar daca as fi vrut sa merg cu masina pe platoul de sus al statiunii, cel putin 2 zile ar fi fost utile, tinand cont ca a nins si bulgarii nu s-au grabit sa curete drumul.




 Traseul a fost documentat pe net si a fost ok, drum liber, nu foarte aglomerat, asfaltul bun, fara gropi, portiuni de autostrada unde esti tentat sa calci acceleratia mai mult de 130 km/h, fapt ce nu il recomand.
Pana acolo sunt aproximativ 580 km, la Peugeot am facut plinul in Bucuresti si cand am ajuns mai aveam ceva mai putin de sfert de rezervor. Deci mai trebuie alimentat o data in Bansko (unde sunt benzinarii la intrare in localitate), ceea ce nu e o problema tinand cont ca benzina e putin mai ieftina la bulgari.


1. Giurgiu-Russe si de aici am tinut indicatoarele spre Sofia. Nu am avut gps, mi se pare inutil daca ai o harta buna si un copilot destoinic. Atentie, dupa ce treceti frontiera, opriti si achizitionati Rovigneta, care e obligatorie si trebuie lipita pe parbriz. Costa 10 leva.
2. Se merge spre Veliko Tarnovo, dar la iesirea din Byala se face dreapta, si in continuare spre Sofia, prima localitate importanta fiind Pleven.
3. Pleven-Lukovit-Botevgrad-Sofia. E destul de simplu, nu ai unde sa te ratacesti, indicatoare sunt numeroase spre Sofia. Prinzi si o portiune de autostrada spre Sofia. Pe autostrada nu sunt taxe, ca la greci, desi uneori drumul seamana, fiindca treci prin cateva tuneluri. Atentie la limitarile de viteza, mai ales la iesirea din tuneluri pandesc radare.
4. Sofia am traversat-o pe centura, iar nu au fost probleme fiindca urmaresti indicatorul spre Kulata (Grecia).
5. Se merge spre Blagoevgrad (iar este o poertiune de autostrada).
6. Se ajunge in Simitli, unde se face stanga spre Razlog. Atentie ca sunt putine indicatoare spre Bansko, dar tineti spre Razlog, de acolo pana in Bansko mai sunt cativa km, va duce drumul.

 La intoarcere, am ales acelasi traseu. Ne-am incurcat putin la intrarea in Sofia (trebuia sa mergem pe inelul de sud insa am gresit drumul) dar a fost simplu sa reintram in traseu, tinand indicatoarele spre Russe. 

Cazarea in padure: Hotel Tofana.
 Am ales, prin booking, Hotel Tofana. Nu am gasit pe internet descrieri despre acest hotel/cabana, fapt pentru care o sa povestesc mai amanuntit, pentru cei care doresc sa mearga acolo. 


In primul rand am ales acest hotel fiindca mi s-a parut foarte aproape de partie, fiind situat, pe harta, langa prima statie a telegondolei. M-am gandit ca evit astfel coada de la telegondola, ceea ce e partial adevarat. O sa vedeti de ce partial.
In al doilea rand, asezarea in padure, raul care trece prin fata, izolarea fata de tumultul statiunii si nu in ultimul rand, pretul putin mai mic decat in statiune.
Ca sa ajungi la Tofana, din statiune mergi pe strada Pirin (pe langa statia de telegondola) si urci spre platoul de sus. Undeva in padure se face dreapta, atentie insa ca indicatorul (cel putin la noi) era ascuns in zapada si prima data am incurcat putin drumul. Soseaua e destul de ingusta, de la indicatorul de dreapta se mai merge maxim un km.



Hotelul e cochet, primitor, curat, inconjurat de brazi. Camerele simple sunt mici, fiecare cu balcon (la fel de mic) dar sunt curate, baia e destul de mare, au televizor, cablu si mai ales wi-fi. Din pat vedeam brazii acoperiti cu zapada :)




Sunt 3 locuri de destindere, apres-ski, lobby-bar cu biliard si restaurant. Nu sunt prea multe feluri de mancare ce pot fi servite, in general se bazeaza pe fripturi (pui, porc, vita) dar mancarea e bine preparata. La micul dejun ai de ales intre 5-6 optiuni, bulgaresc, englezesc sau obisnuit, nu e extraordinar de indestulator, pentru dimineata.




Nu a fost deloc aglomerat, chiar in primele 3 zile am fost singurul cuplu cazat. Asta insa nu a contat, personalul fiind tot timpul amabil si servindu-ne ireprosabil. Ca exemplu, ne intorceam de pe partie si oriunde intram, ne aprindeau semineul si veneau imediat sa ne serveasca.


Hotelul are si sauna, 4 leva/persoana, este curata si bine intretinuta. De asemenea, la cerere poti beneficia de spa/masaj, evident tot contracost.
Langa hotel se afla telescaunul care serveste cele 2 partii (15 si 16) aflate pe Chalin Valog. Abia dupa ce urci cu telescaunul ajungi la prima statie a telegondolei, evitand astfel aglomeratia de jos.
Pe cele 2 partii de la Chalin Valog se schiaza foarte bine, ambele au portiuni de dificultate ridicata la inceput, dar devin medii spre sfarsit. Sunt foarte indicate incepatorilor sau celor care doresc sa invete, la baza, langa hotel, fiind si scoala de ski.

Atentie: ski pass (58 leva/zi) se poate achizitiona doar de la statia de jos a telegondolei, fapt ce presupune fie sa-ti achizitionezi de la inceput pentru intreaga perioada, fie sa cobori dimineata in statiune.  NU poti achizitiona skipass sau urcare de la chairliftul din Chalin Valog, cel de langa hotel!!!

Hotelul dispune de shuttle-bus care te poate duce in statiune, fie dimineata, fie seara. Pe noi ne-a dus administratorul hotelului cu jeep-ul personal, fiindca nu aveau bus-ul in acea perioada, fiind mai putin aglomerat.

Snowboard/ski in in Bansko:
Nu sunt multe de spus fata de ce se gaseste deja pe motoarele de cautare ale netului. Partiile sunt multe, bine intretinute, cele de incepatori destul de aglomerate.


Se urca pe telescaune pana la 2.600 m altitudine, de unde ai cel putin 5 partii pe care sa cobori, iar pana jos poti intra pe alte cateva. Se poate cobori pe schiuri pana in statiune, cu placa e mai greu, fiind mai multe portiuni unde terenul este destul de plat.




Pe partii sunt destule restaurante unde se poate servi pranzul, insa pretul este destul de ridicat, fata de statiune. De ex: o apa plata mica este 4 leva, fata de 1 leva in supermarketul din statiune. O frigaruie, 2 portii de cartofi, 2 pahare de vin: 35 leva.






Pentru a evita coada de la telegondola, se poate ajunge si cu masina pe platoul de sus al statiunii. Sus se plateste parcare dar nu stiu cat e ca nu am fost. De asemenea, de langa statia de telegondola am vazut bus-uri care incarcau schiori pentru a-i transporta sus.

Dimineata la telegondola e foarte aglomerat, prietenii nostri ne-au spus ca au asteptat mai mult de o ora pentru a urca.

 Depinde probabil si de perioada sau de ora, a, vazut ca undeva la ora 10, in februarie este mult mai putin aglomerat.






Noi am folosit la maxim cele 4 zile dedicate snowboardului.
 

Pentru pasionatii de snowboard, exista si un fun parc unde se pot exersa diverse sarituri. Se gaseste undeva pe partia nr. 11, cand cobori de la 2.600 (todorka).


Tot acolo partia e destul de lina si noi am exersat intoarcerile (care initial ne-au dat mari batai de cap).

 


Recunosc ca era de preferat si o zi de pauza, fiindca lipsa practicii si-a spus cuvantul, ultimele doua zile instalandu-se febra musculara. Apropo de asta, in skipass este inclusa si asigurarea medicala, aproape in fiecare zi am vazut o persoana scoasa pe targa de pe partie.









Tocmai de aceea, ca dotari minime trebuie sa aveti casca, ochelari de ski si cagula pentru vant. Sus, la 2.600 e destul de frig si deseori vantul bate cu putere. Recomand de asemenea protectia pentru spate, genunchiere si cotiere, mai ales pentru incepatori.


Se poate schia pana in aprilie, dar deja din martie, din cate am inteles de la cei care au fost, se poate schia doar pana la ora 13.00, ulterior zapada devenind destul de moale si improprie skiatului.
Statiunea e plina de magazine dedicate pasionatilor sporturilor de iarna si de restaurante (mehana). Pretul mancarii e ok, cu 30 de leva pot manca 2 persoane destul de bine.

 

Atentie: in Bansko si presupun ca in toata Bulgaria, nu se fumeaza in interior (restaurante, baruri, cafenele, hoteluri). La ei chiar se aplica legea asta, amenzile fiind destul de mari (aprox 150 euro).
 




 
Per ansamblu a fost concediul de iarna perfect, asa ca recomand cu placere Bansko ca fiind o alternativa mult mai buna decat ceea ce se gaseste in prezent in Romania si la fel de frumoasa dar mai putin costisitoare ca Austria.
Dulce Romanie, asta iti doresc!